Localitatea Peregu Mare se încadrează într-un climat temperat continental moderat, cu uşoare influenţe ale climatului mediteranean şi oceanic, cu ierni relativ blânde şi cu veri călduroase şi nu prea secetoase. Lanţul Carpaţilor îl adaposteşte împotriva invaziilor aerului rece continental, iar deschiderea dinspre vest permite pătrunderea aerului temperat maritim.
Pentru caracterizarea parametrilor climatici s-au utilizat date de la Staţia meteo Arad.

Regimul termic
Temperatura medie multianuală este de 10,8 0C la Arad. Luna cea mai caldă este iulie, cu temperatura medie de 21,40C. Luna cea mai rece este ianuarie cu temperatura medie de 1,4 0C. În general iernile sunt blânde, fiind numeroase cazurile în care nu s-a înregistrat nici o medie negativă (20 % la Arad). Altitudinea Câmpiei Semlacului influenţează în general, în mică măsură temperatura aerului, cu excepţia lunilor reci, când se produc frecvent fenomene de inversiune de temperatură, zonele joase având temperaturi mai scăzute decât zonele înalte ale câmpiei.

În ce priveşte mersul anual al temperaturii aerului, în localitatea Peregu este un regim termic normal, ca al întregii ţări, şi anume: temperaturile medii lunare cresc din ianuarie până în iulie şi scad, apoi, până în ianuarie.
O particularitate remarcabilă a climei este aceea că primăvara apare brusc şi mai devreme decât în restul ţării. De asemenea, menţionăm diferenţe mari (5,20C) între temperatura medie a lunii martie (5,80C) şi aprilie (11,00C). Ridicarea bruscă a temperaturii se datorează extinderii dorsalei anticiclonului Azoric peste partea sudică a Europei.

Diferenţă mare de temperatură medie (5,50C) apare şi între luna septembrie (17,00C) şi luna octombrie (11,50C). Între celelalte luni diferenţele de temperaturi medii sunt mai mici. Particularităţile termice sunt un rezultat al poziţiei geografice şi a interacţiunii circulaţiei atmosferice cu relieful, rol important având poziţia munţilor, ca paravan, în calea maselor de aer reci din nord şi nord-est. Lanţul Carpaţilor barează invaziile aerului rece continental (anticiclonul Siberian), în schimb, influenţele maselor de aer maritim se fac simţite în timpul iernii, dând o nuanţă mai blândă climei din aceste părţi ale ţării.

Analizând temperatura medie pe anotimpuri se constată că iarna este mai blândă, având valoarea medie de 0,2OC. Iernile, relativ blânde, sunt o consecinţă a influenţei maselor de aer mediteranean.
Anotimpul de vară este călduros având valoarea medie de 20,50C. Anotimpurile de tranziţie au o temperatură medie mai apropiată: 11,00C-primăvara şi 11,40C-toamna. În general, anotimpul de toamnă prezintă valori termice mai constante comparativ cu cele de primăvară, datorită faptului că, de obicei, toamnele se găsesc sub influenţa unui anticiclon pronunţat care menţine timpul senin şi cald mai multe săptămâni la rând.
Amplitudinea termică medie anuală este de 22,50C ceea ce justifică încadrarea zonei în climatul temperat continental.
Temperatura medie a perioadei vegetative (1 aprilie-1 octombrie) este de 17,60C.

Cea mai ridicată temperatură medie lunară s-a înregistrat în luna august 1952, fiind de 24,30C. Cea mai mică temperatură medie lunară în anotimpul de iarnă s-a înregistrat în luna ianuarie 1942, fiind de – 9,50C. Temperatura medie anuală cea mai mare s-a înregistrat în anul 1934, fiind de 12,30C cu 1,50C mai ridicată decât cea normală, iar temperatura medie anuală cea mai mică s-a înregistrat în 1940, fiind de 8,3 0C, cu 2,50C mai scăzută decât cea normală.
Temperatura maximă absolută s-a înregistrat în ziua de 16 august 1952, fiind de 40,40C. Minima absolută s-a înregistrat în ziua de 6 februarie 1954, fiind de – 30,10C.

Data medie a primului îngheţ este la 21 octombrie. Ultimele îngheţuri dispar în mod normal în luna aprilie (21 aprilie) iar în mod excepţional în luna mai. Îngheţul cel mai târziu înregistrat la Arad, a fost la 21 mai 1934. Durata medie a intervalului de zile fără îngheţ este de cca. 186 de zile.
Numărul zilelor de iarnă (cu temperatura maximă < 00 C) este de 24,3 zile.
Numărul zilelor de vară (cu temperatura maximă > 25 0C) este la Arad de 93,5 zile.
Numărul mediu al zilelor cu temperaturi tropicale (temperatura maximă > 30 0C) este de peste 30 de zile în zona Aradului.

Regimul eolian 
Vântul este un factor climatologic important deoarece direcţia lui indică originea maselor de aer care vin deasupra câmpiei modificând mersul vremii. Regimul vânturilor este determinat de dezvoltarea diferitelor sisteme barice care traversează Câmpia Semlacului: -anticiclonul Azoric, anticiclonul Euroasiatic, ciclonul Islandic şi ciclonul Mediteranean.
Vântul dominant la Peregu Mare este cel din sectorul sud-estic (13,7 %) şi sudic (13,0 %). Aceste valori scot în evidenţă influenţa dominantă a maselor de aer mediteranean care determină un climat cu o nuanţă mai blândă. De menţionat este şi frecvenţa destul de ridicată a vânturilor din sectorul nordic (12,4 %) şi nord-vestic (10,7 %) care aduc mase de aer rece.

Dacă analizăm frecvenţa vântului pe anotimpuri, la Peregu Mare, constatăm că în anotimpul de iarnă vântul bate din sectorul sudic (17,3 % în decembrie şi 17,1 % în februarie) şi din sectorul sud-estic (16,2 % în ianuarie), dominând deci masele de aer mediteranean. În anotimpul de primăvară domină vântul din sectorul nordic (15,2 % luna aprilie) şi sectorul sud-estic (13,9 % luna aprilie). Anotimpul de vară, vântul dominant este cel din sectorul nord-vestic (15,6 % în luna iunie şi 15,3 % în luna iulie ), care aduce mase de aer umed din Oceanul Atlantic. În acest anotimp mai sunt frecvente şi vânturile care bat din sectorul nordic (14,6 % în luna iunie şi 13,4 % în luna iulie). În anotimpul de toamnă, vântul dominant este cel de sud-est (17,5 % în noiembrie) şi de sud (16,9 % în noiembrie).

Procentajul cel mai mare de timp cald s-a înregistrat la Arad, în luna octombrie (29,5 %) şi septembrie (26,8 %). În aceste luni intensitatea fronturilor este slabă, dominând deasupra câmpiei anticiclonul Continental.
Cele mai mari valori ale vitezei medii anuale a vântului le prezintă vântul de nord şi de nord-vest (4,4 m/s respectiv 4,1 m/s).
În anotimpul de iarnă, vântul de nord are cea mai mare viteză (4,5 m/s în ianuarie). La fel şi în timpul primăverii (5,9 m/s în luna mai). În anotimpul de vară cea mai mare viteză o are vântul de nord-vest (4,5 m/s în luna iulie) şi cel de nord (4,2 m/s în lunile iunie şi iulie). Toamna, vântul de nord-vest are cea mai mare viteză (4,3 m/s în noiembrie).
Frecvenţa cea mai mare o au vânturile cu viteze de sub 5 m/s, iar cele mai puţine sunt vânturile cu viteze de peste 13 m/s.

Umiditatea aerului
Umiditatea relativă medie anuală atinge valori mari (77 %) fiind influenţată de frecvenţa ridicată a maselor de aer de origine atlantică sau mediteraneană. Mersul anual al umidităţii relative medii prezintă două maxime şi două minime bine conturate, dar inegale ca intensitate. Maximul principal apare în decembrie şi corespunde intensificării activităţii ciclonice din nordul bazinului Mării Mediterane, urmată de invazia aerului rece şi umed; maximum secundar apare în luna iunie, când regimul precipitaţiilor prezintă valorile cele mai ridicate. Umezeala relativă este atenuată în această perioadă de temperaturile ridicate.
Urmărind numărul mediu al zilelor cu umiditate relativă mai mare sau egală cu 80 % se observă că frecvenţele cele mai mari se înregistrează iarna, de regulă în decembrie (20,9 zile), pentru ca apoi să scadă spre lunile de vară atingând un minim în august (1,8 zile).

Nebulozitatea aerului
Nebulozitatea medie anuală este de 5,8 iar în cursul unui an variază între 8,1- 4,0. Anotimpul cu cea mai mare nebulozitate este iarna, când gradul de acoperire variază între 8,1 şi 7,0; anotimpul cel mai puţin noros este vara, cu valori cuprinse între 4,0 şi 5,2.

Precipitațiile
Regimul pluviometric este influenţat de circulaţia maselor de aer oceanic, cât şi a celui tropical maritim determinând un plus de precipitaţii faţă de extremităţile sudice şi estice ale ţării.
Precipitaţiile medii anuale la staţia meteo Arad au valori de 564,2 mm. cu variaţii foarte mari de la un an la altul (275,2 mm / an în 1928 şi 853,0 mm / an în 1915).

Pe anotimpuri, repartiţia precipitaţiilor este următoarea : vara 33 %, iarna 20 %, primăvara 25 %, toamna 22 %.
Cantităţile lunare de precipitaţii, la fel ca şi cele anotimpuale, suferă din cauza fluctuaţiilor circulaţiei atmosferice, abateri neperiodice însemnate. În acest sens a existat luni lipsite complet de precipitaţii: iunie 1930, septembrie 1946 , decembrie 1942 etc. precum şi luni în care cantităţile de precipitaţii au depăşit de 4-5 ori media lunară. Precipitaţiile medii lunare prezintă un maxim puternic în lunile mai ( 62,3 mm ) şi iunie ( 71,5 mm), sub influenţa maselor de aer umed oceanic şi datorită convecţiei termice, precum şi un maxim secundar în noiembrie (54,4 mm).

În perioada de vegetaţia (01.04-01.10) se înregistrează 317,7 mm (56,31 %- din cantitatea anuală).
Ploile torenţiale cad în general în lunile de vară, fiind produse de norii cumulonimbus ai frontului rece, contribuind la aceasta şi factorii locali (convecţia termică).

Numărul mediu al zilelor cu ninsoare este de 18,3; cele mai numeroase zile fiind în luna ianuarie (6,0). Data medie a primei ninsori este 1.12 şi a ultimei ninsori este 12.03. Durata medie a intervalului posibil cu ninsoare şi cu strat de zăpadă este de 102 zile, iar numărul mediu al zilelor cu strat de zăpadă este de 31,4 zile anual. Grosimea medie a stratului de zăpadă prezintă cea mai mare valoare în lunile ianuarie şi februarie (variază între 2,6 şi 5,2 cm.).