Vegetaţia din zona localităţii Peregu Mare este un rezultat al factorilor climatici, hidrici şi edafici modificaţi mai mult sau mai puţin de factorii antropici.
Îndelungata folosinţă agropastorală a terenurilor a dus la diminuarea suprafeţelor ocupate de flora spontană originală a terenurilor, cât şi la un amestec de floră caracteristică altor regiuni. Doar terenurile improprii pentru agricultură păstrează un covor vegetal apropiat climaxului local. Covorul vegetal din terenurile improprii pentru agricultură nu caracterizează zona, ci este specific pentru areale restrânse din zona studiată.

Făcând trecerea între pajiştile stepice şi etajul de pădure, silvostepa, prezentă pe teritoriul localităţii Peregu Mare, se caracterizează prin prezenţa atât a speciilor ierboase cât şi a celor lemnoase , bine adaptate la condiţiile climatului mai secetos din timpul verii.
Silvostepa de pe acest teritoriu a suferit în ultimul timp mari transformări, datorate intervenţiei omului. O vegetaţie propriu-zisă de silvostepă putem întâlni doar în fâneţe, pajişti sau pe marginile căilor ferate şi a şoselelor ce străbat domeniul de altădată al silvostepelor.

Etajul silvostepei este reprezentat prin elemente zonale şi intrazonale.
Elementele zonale ocupă cel mai întins areal, intrând în componenţa vegetaţiei ogoarelor, a zonei ruderale, a păşunilor şi a fâneţelor.
În grădini şi ogoare, alături de speciile cultivate de om, mai apar şi alte specii ierboase, cum sunt: Calamagrostis epigeios, Agropyron repens, Artemisia vulgaris, Filago arvensis, Falcaria vulgaris, Hibiscus trionum, Malva pusilla, Lepidium campestre, Lepidium draba, Lepidium perfoliatum, Lepidium ruderale, Digitaria sanguinalis, Stipa capillata, Festuca vallesiaca, Medicago sp., Vicia sp., Thymus sp. etc.
Pajiştile din câmpii cu o vegetaţie xerofită sunt constituite din asociaţii de Festuca pseudovina, Festuca sulcata, Poa bulbosa, Lolium perene, Andropogon ischemum, Artemisia austriaca, Salicornia herbacea, Agrostis tenuis etc.

Vegetaţia xeromezofită este instalată în zonele semidrenate, cu ape freatice situate între 2,0 şi 5,0 m unde se întâlnesc cernoziomuri tipice şi gleizate slab, soluri aluviale gleizate slab ş.a. Dintre speciile cele mai frecvent întâlnite amintim: Alopecurus pratensis, Anthoxanthum odoratum, Lolium perene, Trifolium repens, Euphorbia cyparisus, Plantago lanceolata, Lotus tenuis, Inula britanica, Matricaria spp. etc.
Pe marginile drumurilor întâlnim Lolium perene, Festuca pseudovina, Melilotus alba, Melilotus oficinalis, Centaurea cyanus, Latirus tuberosus, Prunus spinosa, Rosa gallica, Rubus caesius ş.a.
În locurile permanent mlăştinoase de pe lângă canale domină specii de Poa trivialis, Eleocharis palustris, Carex vulpina, Lythrum salicaria, Mentha pulegium etc.

Vegetaţia lemnoasă din zonele umede este cea de esenţă moale: Salix alba, Salix fragilis, Salix triandra, Populus alba, Fraxinus pannonica, Tilia tomentosa.
Vegetaţia de silvostepă este formată şi dintr-un număr mare de arbuşti ca: Rosa dumetorum, Rosa spinossisima, Prunus spinosa, Prunus cerasifera, Ligustrum vulgare, Viburnum lantana, Corylus avelana, Humulus lupulus, Hedera helix etc.
Pâlcuri mici de arbori, arbori izolaţi sau chiar păduri de dimensiuni mici completează aspectul silvostepei. Dintre ei menţionăm: Quercus sp., Fraxinus excelsior, Tilia cordata, Tilia tomentosa, Acer campestre, Acer tataricum etc.